Winston Churchill

Personalitate marcanta a secolului XX, considerat cel mai important om politic britanic al acestui secol, avand o cariera politica de o longevitate surprinzatoare (din timpul reginei Victoria pana in perioada Razboiului Rece), castigator al Premiului Nobel pentru literatura in 1953, a ramas in istorie in primul rand prin activitatea depusa in slujba Angliei in perioada celui de-al Doilea Razboi Mondial. S-a nascut la Blenheim Palace, in Oxfordshire, la 30 noiembrie 1874, fiind fiul Lordului Henry Spencer Churchill, membru al Camerei Comunelor din Parlamentul britanic. A urmat Harrow School, apoi Colegiul Militar Regal de la Sandhurst pe care l-a absolvit in 1895 intrand ca locotenent-secund in Regimentul 4 Regal de Husari. In acelasi timp a fost si corespondent de razboi pentru un ziar din Londra. In 1895-1896 a fost trimis in Cuba, apoi in India, Egipt, Sudan, teritorii aflate sub control britanic in care se desfasurau rebeliuni. Aceste calatorii i-au prilejuit publicarea primelor sale carti (The Story of the Malakand Field Force - 1898 si The River War - 1899). Dupa ce a demisionat din armata in 1899 a calatorit ca jurnalist in Africa de Sud, in timpul desfasurarii Razboiului burilor. A cazut prizonier, fiind intemnitat la Pretoria de unde a reusit sa evadeze si sa revina in Anglia.

 Experienta sud-africana a fost transpusa apoi in alte doua carti: London to Ladysmith via Pretoria (1900) si Ian Hamiltons March (1900). In 1900 a fost ales membru al Parlamentului din partea Partidului Conservator trecand insa la Partidul Liberal in 1904. Un an mai tarziu a devenit subsecretar de stat la Oficiul colonial in cadrul guvernului liberal. A continuat sa publice: in 1908 apare My African Journey, relatare a calatoriei sale prin coloniile britanice. In 1911 a fost numit Prim Lord al Amiralitatii de catre prim-ministrul britanic, remarcandu-se prin politica sa de organizare si eficientizare a serviciului militar naval al Angliei in preajma declansarii Primului Razboi Mondial. Interventia sa in sprijinul Belgiei, a carei neutralitate a fost incalcata de Germania in septembrie 1914, a incetinit inaintarea germana catre liniile de aparare aliate de pe teritoriul Frantei. Sub conducerea sa a fost demarat programul de inarmare a Angliei cu blindate (tancuri) care se vor dovedi deosebit de eficiente in desfasurarea ostilitatilor. In acelasi timp, a acceptat planul de implicare a armatei britanice in redeschiderea Stramtorii Dardanele (blocate de trupele otomane) si realizarea unei campanii in Peninsula Gallipoli (1915). Aceasta operatiune insa s-a dovedit un esec care a dus la plasarea sa pe un post inferior in cadrul guvernului. In 1917, noul prim-ministru, Lloyd George, i-a oferit postul de ministru al armamentului, functie in care C. va coordona intregul efort economic pentru razboi, pana la sfarsitul conflagratiei. In perioada interbelica, in conditiile decaderii pozitiilor politice ale Partidului Liberal in favoarea Partidului Laburist, C. a preferat sa revina la Partidul Conservator, din partea caruia a candidat pentru Camera Comunelor in 1924. In urmatorii cinci ani a detinut unul dintre cele mai importante posturi ale cabinetului condus de Stanley Baldwin: cel de ministru de finante. Si-a continuat in acelasi timp activitatea publicistica si literara, cea mai importanta lucrare a sa din aceasta perioada fiind Marlborough: His Life and Times (1933-1938). O data cu ascensiunea lui Hitler si a Partidului Nazist la conducerea Germaniei, a devenit unul dintre cei mai inversunati critici ai politicii naziste, fiind cunoscut pentru pozitia sa potrivnica Pactului de la Mnchen (1938) prin care Germaniei i se permitea anexarea zonei sudete a Cehoslovaciei, pact semnat si de prim-ministrul britanic, Neville Chamberlain. La izbucnirea celui de-al Doilea Razboi Mondial, a primit din nou postul de Lord al Amiralitatii, in guvernul condus de Neville Chamberlain.